Omagiu Primaverii

A trecut de mult timp, sărmanca.
E ca mătuşa preferată care, pe măsură ce creşti, o vezi din ce în ce mai rar şi din ce în ce mai puţin. O aştepţi un an şi nici nu ştii când fuge. Ingrata.
Te lasă cu puf în urechi şi polen în nas şi mici musculiţe de mai prin ochiul stâng. Îşi bate joc de tine, îţi aruncă praf în faţă şi îţi fură şapca din cap să faci insolaţie.
O iubesc atât cât pot, c-apoi pleacă şi mă lasă să mă ofilesc.
Cadru dedicat ei.